Nevinovăţie..

De unde ştim dacă suntem vinovaţi sau nu de ceva? Ştim cu adevărat ce este bine şi ce nu? Când şi unde trebuie să ne întoarcem şi să o luăm de la capat? Ceea ce ştim, este limitat..atât de limitat, încât binele şi răul au o definiţie proprie..Inevitabil, greşim. Dar de unde ştim când greşeala e atât de gravă încât nu poate fi iertată? Nu cred că vreodată vom putea avea o asemenea certitudine. Şi spun asta, pentru că, la fel ca fiecare din noi, am greşit şi eu la rându-mi. Şi nu o dată sau de două ori, ci aşa cum e şi normal, de mai multe ori. Important este că, am încercat să învăţ ceva bun din fiecare pas pe care l-am făcut, bun sau rău. Desigur, unele greşeli se puteau evita dacă gîndeam de două ori şi acţionam numai o dată. Impulsivitatea, tinereţea, visele, ambiţia..oricare îmi poate fi martoră că am avut alte intenţii. Mi-am dorit să fac ceva bun, am sperat că un impuls nu poate să facă rău şi că norocul îmi va surâde. Cu toate că s-au transformat în greşeli, acele acţiuni nu m-au descurajat. Nu m-au descurajat pentru că nu sunt singura care am greşit şi pentru că, a greşi e omenesc. Nu m-au descurajat pentru că acum pot spune că, am experienţă de viaţă. Nu neapărat datorită greşelilor pe care le-am făcut, deşi au rol destul de important în formarea personalităţii. Sunt multe situaţii în care greşim din...naivitate. Suntem nevinovaţi şi totuşi vinovaţi că am fost încrezători, visători şi fără cumpătare. Nevinovaţi..pentru că am crezut că lumea e bună, pentru că am sperat că nu trebuie să ne facem griji în fiecare moment că ceva e prea frumos să fie adevărat..nevinovaţi..pentru că am crezut că aşa ar fi normal să se întâmple..să avem parte de lucruri bune. Optimismul...mulţi spun că are un rol extrem de important în viaţa noastră. Sunt de acord, atât timp cât suntem şi realişti. Altfel, riscăm să fim înşelaţi şi să greşim mereu. Tot noi avem de suferit. Suferinţa e utilă, dar nu şi necesară. Parcă am fi la matematică. Nu, aici, nu e vorba de condiţii suficiente şi necesare în viaţă, dar nu trebuie să uităm niciodată de unde am plecat şi ce ne-am dorit iniţial. Sigur, e admirabil că ne dorim mai mult pe zi ce trece, dar dorinţa noastră poate uneori să ne facă să pierdem tot ce am acumulat până atunci. Trebuie să cântărim bine fiecare pas pe care dorim să îl facem pentru că ne poate schimba viaţa, după cum am mai spus. O singură Clipă.........

O clipă

Mă ridic şi o iau de la capăt. Într-o Clipă. Pentru că pot, pentru că vreau şi pentru că acesta este destinul meu. Sunt sigură că mă număr printre puţinii oameni care sunt predestinaţi să fie fericiţi. Pentru că am simţit ce este Iubirea şi fără să o spun. Dinainte de a şti că o să o găsesc, a ştiut ea că mă va găsi pe mine. Şi m-a găsit. De fapt, a fost lângă mine tot timpul şi a aşteptat momentul pentru a începe să se desăvârşească. Pentru că atunci nu era suficient de matură, pentru că atunci nu ştia ce înseamnă, pentru că atunci a crezut că se înşeală sau doar pentru că i-a fost frică să fie exprimată. Iubirii…să îi fie frică de ceva…nu pare posibil..şi nu este..doar că a aşteptat..a crescut în timp şi s-a asigurat că nimic nu îi mai stă în cale..a transformat copiii în oameni maturi şi le-a dat putere. Putere să lupte pentru ceea ce îşi doresc, răbdare să înţeleagă, înţelepciune pentru ca fiecare clipă din viaţă să nu fie irosită, ci apreciată. Clipa..e aici..e acolo, e pretutindeni şi nicăieri. Clipa.. O vezi, o simţi, o doreşti, o visezi, o alegi, o petreci şi o regreţi. Clipa, pe care Dragostea a aşteptat-o. Clipa magică, fără însemnătate aparent, clipa în care a reuşit să arate lumii că acolo unde Ea nu e, nimic nu e. Clipa în care ochii nu mai pot exprima starea sufletului, clipa trăită de întreaga fiinţă, cu toată pasiunea şi dorinţa. Clipa în care a început totul pentru totdeauna. Clipa în care simţirea a fost liberă să acţioneze şi în care inhibiţiile au dispărut. O clipă a fost îndeajuns să învingă ani întregi. Clipa care a schimbat totul. Clipa care a părut o eternitate doar pentru că a existat. Clipa..clipa care a dat un impuls dorinţei de eliberare a pasiunii.. Ea a oferit curaj să descătuşeze sentimente..să uite de trecut, prezent sau viitor..să acţioneze indiferent de consecinţe..Dacă atât de multe lucruri poate face o Clipă, o întreagă viaţă ne poate oferi trăiri mult mai puternice. Însă Clipa decisivă e doar una aşa că, nu rata Clipa. Ea îţi poate schimba viaţa. Nu lăsa neobservată nici o Clipă căci fiecare are rolul ei, mai mic sau mai mare. Clipa de acum îţi poate îndeplini visele dacă ai răbdare să o înţelegi..

Sentimente ?

Sentimentele ne conduc viaţa deşi de multe ori credem raţiunea o face. Deciziile cele mai grele în viaţă sunt luate la fel, cu inima. Inima..ea ne îndrumă paşii spre viitor şi ne arată calea cea mai bună. Ne arată ceea ce ne dorim cu adevărat în contrast cu opţiunile disponibile, reale. Adevărul este mult mai greu de găsit decât ar crede majoritatea. Inima, ne spune de multe ori că ceea ce facem nu e şi ceea ce simţim, că obligaţiile dor, că fiecare persoană are ceva frumos şi bun. Atât de aproape suntem de adevăr şi totusi îl refuzăm şi alegem calea raţiunii. Ar fi mai uşor dacă am avea timp să ascultăm glasul inimiii. Un glas care poate fi auzit doar dacă sufletul vrea îndeajuns de mult să o facă, dacă are puterea să pătrundă în profunzimea gândurilor. De multe ori ne simţim pierduţi şi inima ne şopteşte că nu e aşa, că avem persoane în jurul nostru care ne iubesc, trebuie doar să le cerem ajutorul. Independenţa..cea pe care o dorim cu toţii e posibilă doar în contextul în care recunoaştem că suntem dependenţi de societatea în care trăim, mai exact de grupurile cărora le aparţinem: familie, prieteni, loc de muncă, şcoală, vecini, cunoştinţe, indiferent de gradul de prietenie pe care îl avem cu persoanele respective. Suntem influenţaţi în fiecare zi de ceea ce ni se întâmplă, de persoanele cu care intrăm în contact şi în fiecare zi învăţăm câte ceva, conştient sau nu Învăţăm că viaţa ne poate lovi unde ne doare mai tare şi în momentul în care suntem mai fericiţi dar în acelaşi timp, aflăm că lucrurile mici fac diferenţa. Un zâmbet, o caldă strângere de mână, o îmbrăţisare, o glumă..ne fac ziua mai frumoasă, viaţa şi chiar ne poate schimba viziunea asupra vieţii. Dacă am aprecia mai mult ceea ce ni se întâmplă. Pentru că, de cele mai multe ori, uităm ceea ce conteaza mai mult pentru noi şi priorităţile se schimbă. Uităm la ce am visat doar pentru că avem deja, uităm că asta ne-am dorit mult timp, trecem peste momentele magice cu gândul ca magia e altceva, mai mult, mai mare, cu trăiri mai intense. Cel mai greu este să ne dăm seama ceea ce vrem căci restul vine de la sine. Era acolo şi nu ne-am dat seama, nu am apreciat şi poate fi prea tarziu.


Trebuie să pierdem un lucru ca să ne dăm seama cât este de valoros?