Cerc vicios

Asa incepe o frumoasa poveste. A unei persoane confuze care nu stie ce sa faca doar pentru ca e tentant sa faca acel lucru. Incepe cu o incercare timida, apoi continua cu ideea ca nimic nu se poate intampla astfel incat sa ii fie afectata viata si se ajunge la dependenta. E un proces care se desfasoara lent in mintea unei persoane dar mult mai rapid in realitate. Chiar daca se straduieste sa fie altfel, sa creada ca nu are cum sa fie dependenta, ca e doar asa de distractie si ca poate renunta oricand, faptele spun altceva. Ajunge sa simta ca asa e normal, ca asa trebuie si ca nu se poate sa se afle intr-o stare de dependenta sau mai mult, sa poata ajunge la sevraj. In nici un caz. Mi-ar placea sa cred ca nu e asa, dar daca nu esti suficient de puternic, ce nu te omoara, te distruge incet si crezi ca de fapt nu e asa. Convingerea de sine e mai mult decat puternica in acest caz. E foarte greu sa poti sa scapi de o dependenta, indiferent daca e fizica sau psihica, sau chiar ambele. Este recomandat sa existe ajutor din exterior altfel reusita este una pe termen scurt. Evident ca motivatia trebuie sa fie una interioara dar singur ai senzatia ca nu o sa reusesti. Ajungi sa fii atrs intr-un cerc vicios in care te simti in largul tau si din care nu prea poti sa scapi. Poti simti chestii pe care nu le simteai inaninte si te simti mult mai increzator. Vorbesc de dependenta pentru ca vad in fiecare zi efectele acestui fenomen in jurul meu. Ea poate fi de mai multe feluri si poate sa se creeze si inainte sa inceapa. Mai greu de crezut dar eu deja simt asta. Si nu e amuzant. E doar..dependenta...de alt suflet

O picatura de incredere

O experienta pozitiva ne poate schimba parerea. Nu am crezut acest lucru pana cand nu mi s-a intamplat. Eram atat de inspaimantata ca nu voi reusi niciodata sa imi depasesc teama incat mi-am impus ca nu pot face asta si chiar asa era. Mult timp am refuzat sa gandesc pozitiv. Pentru ca mi se parea imposibil sa reusesc am si evitat orice discutie sau incercare sa imbunatatesc situatia. Si iata ca, in ciuda sabotarii tuturor incercarilor de a indrepta situatia, s-a intamplat. Fara sa prevad asta, fara sa imi dau seama ca se intampla. Rabdarea unei singure persoane a fost mai mult decat ma asteptam. O discutie in prealabil si o gluma spusa intre explicatii a deschis calea catre mintea mea. Daca nu era suficient de rabdatoare persoana respectiva, probabil ca acum nu as spune acelasi lucru. Se pot intampla si lucruri bune. Poate nu e suficient sa fim optimisti sau increzatori, poate ca un pic de noroc e necesar, poate ca asa trebuia sa se intample..cine stie..important e sa fim suficient de deschisi. E mai usor sa spunem Nu decat Da si mult mai usor sa Criticam decat sa Incurajam. Nemultumirea se transforma de multe ori in frustrare si am vrea sa avem „mintea ce de pe urma”, adica sa fi actionat intr-un anumit fel. Increderea in propria persoana poate fi usor distrusa daca nu avem grija. O critica facuta la timpul ei e mai mult decat utila insa o critica facuta la situatie si nu un atac la persoana. Pentru ca nu putem eticheta pe cineva dupa o anumita fapta caci nu cunoastem circumstantele. Cred ca de aici porneste si frica. E adevarat ca putem aveam mai multe experiente negative dar trebuie sa incercam in continuare. Un sigur lucru bun, oricat de mic ar fi trebuie sa ne dea puterea sa mergem mai departe si sa vedem si partea plina paharului. Oricat de mica ar fi ea. Cine stie ce poate face acea „mica” parte. Poate fi chiar esenta fara de care restul nu ar conta, cum s-ar zice..ca sarea-n bucate. :-??

O clipă

Mă ridic şi o iau de la capăt. Într-o Clipă. Pentru că pot, pentru că vreau şi pentru că acesta este destinul meu. Sunt sigură că mă număr printre puţinii oameni care sunt predestinaţi să fie fericiţi. Pentru că am simţit ce este Iubirea şi fără să o spun. Dinainte de a şti că o să o găsesc, a ştiut ea că mă va găsi pe mine. Şi m-a găsit. De fapt, a fost lângă mine tot timpul şi a aşteptat momentul pentru a începe să se desăvârşească. Pentru că atunci nu era suficient de matură, pentru că atunci nu ştia ce înseamnă, pentru că atunci a crezut că se înşeală sau doar pentru că i-a fost frică să fie exprimată. Iubirii…să îi fie frică de ceva…nu pare posibil..şi nu este..doar că a aşteptat..a crescut în timp şi s-a asigurat că nimic nu îi mai stă în cale..a transformat copiii în oameni maturi şi le-a dat putere. Putere să lupte pentru ceea ce îşi doresc, răbdare să înţeleagă, înţelepciune pentru ca fiecare clipă din viaţă să nu fie irosită, ci apreciată. Clipa..e aici..e acolo, e pretutindeni şi nicăieri. Clipa.. O vezi, o simţi, o doreşti, o visezi, o alegi, o petreci şi o regreţi. Clipa, pe care Dragostea a aşteptat-o. Clipa magică, fără însemnătate aparent, clipa în care a reuşit să arate lumii că acolo unde Ea nu e, nimic nu e. Clipa în care ochii nu mai pot exprima starea sufletului, clipa trăită de întreaga fiinţă, cu toată pasiunea şi dorinţa. Clipa în care a început totul pentru totdeauna. Clipa în care simţirea a fost liberă să acţioneze şi în care inhibiţiile au dispărut. O clipă a fost îndeajuns să învingă ani întregi. Clipa care a schimbat totul. Clipa care a părut o eternitate doar pentru că a existat. Clipa..clipa care a dat un impuls dorinţei de eliberare a pasiunii.. Ea a oferit curaj să descătuşeze sentimente..să uite de trecut, prezent sau viitor..să acţioneze indiferent de consecinţe..Dacă atât de multe lucruri poate face o Clipă, o întreagă viaţă ne poate oferi trăiri mult mai puternice. Însă Clipa decisivă e doar una aşa că, nu rata Clipa. Ea îţi poate schimba viaţa. Nu lăsa neobservată nici o Clipă căci fiecare are rolul ei, mai mic sau mai mare. Clipa de acum îţi poate îndeplini visele dacă ai răbdare să o înţelegi..