Asa incepe o frumoasa poveste. A unei persoane confuze care nu stie ce sa faca doar pentru ca e tentant sa faca acel lucru. Incepe cu o incercare timida, apoi continua cu ideea ca nimic nu se poate intampla astfel incat sa ii fie afectata viata si se ajunge la dependenta. E un proces care se desfasoara lent in mintea unei persoane dar mult mai rapid in realitate. Chiar daca se straduieste sa fie altfel, sa creada ca nu are cum sa fie dependenta, ca e doar asa de distractie si ca poate renunta oricand, faptele spun altceva. Ajunge sa simta ca asa e normal, ca asa trebuie si ca nu se poate sa se afle intr-o stare de dependenta sau mai mult, sa poata ajunge la sevraj. In nici un caz. Mi-ar placea sa cred ca nu e asa, dar daca nu esti suficient de puternic, ce nu te omoara, te distruge incet si crezi ca de fapt nu e asa. Convingerea de sine e mai mult decat puternica in acest caz. E foarte greu sa poti sa scapi de o dependenta, indiferent daca e fizica sau psihica, sau chiar ambele. Este recomandat sa existe ajutor din exterior altfel reusita este una pe termen scurt. Evident ca motivatia trebuie sa fie una interioara dar singur ai senzatia ca nu o sa reusesti. Ajungi sa fii atrs intr-un cerc vicios in care te simti in largul tau si din care nu prea poti sa scapi. Poti simti chestii pe care nu le simteai inaninte si te simti mult mai increzator. Vorbesc de dependenta pentru ca vad in fiecare zi efectele acestui fenomen in jurul meu. Ea poate fi de mai multe feluri si poate sa se creeze si inainte sa inceapa. Mai greu de crezut dar eu deja simt asta. Si nu e amuzant. E doar..dependenta...de alt suflet
1 comment:
oai sa fiu eu... asa de multa dependenta in capul tau. E normal sa fie asa la inceput... altfel nu s-ar mai lega nici o relatie. Cu timpul dak ajungi intradevar sa iubesti, poti sa vezi dincolo de acea dependenta ce se afla - si sa te redescoperi :)
Ideea e ca dependenta e primul pas intr-o relatie... de ce e asa... sincer sa fiu nu stiu raspunsul intreg. Ceea ce stiu este ca in parte este din cauza faptului ca noi nu stim sa ne iubim pe noi insine si sa ne acceptam. Din cauza asta cautam iubirea in exterior (si cum exteriorul este ceva schimbator, in afara controlului nostru) devenim dependenti de el.
Ideea pe care vreau sa o transmit este ca e normal sa fim dependenti, prin simpla acceptare a acestui fapt putem sa mai urcam o treapta in evolutia noastra spirituala/interiora/personala (sau cum vrei tu sa-i zici) si odata cu aceasta sa ne bucuram mai mult de viata noastra si chiar sa facem o lume mai bune
Post a Comment