Prima zi in Aarhus

Mi-aduc aminte foarte clar prima mea zi in acest dragut orasel, Aarhus din Danemarca. M-am uitat pe internet si eram asa fericita ca sunt slabe sanse de ploaie si ca va fi "a light rain" asa cum scria pe site-ul unde am verificat cum va fi vremea. Well, that did not turn out that light as it said. Dupa primele 8 secunde dupa ce am iesit din camera, a inceput. Deloc light, incepea sa imi strice ziua. Dar ghici ce? Altceva mi-a luminat chipul dupa inca 30 de secunde. O gradinita! E ca un semn. Visul meu de o viata e chiar aici. A good case practice. Isn't that wonderful?....:D

Si am pornit la drum. Pe jos, in drum spre statia de autobuz, am trecut pe langa ea si am zambit ca si cum vremea nu mai avea ce sa imi faca. E aici. Asta am visat sa am. Si o sa am! Revenind, am ajuns in statia de autobuz si am stat in "jumatatea de ciuperca" (cum le zic eu statiilor de autobuz de aici /  poza). Domnul sofer a fost extrem de amabil, cat in daneza, cat in engleza, mi-a schimbat banii, m-a supravegheat si mi-a zis cand sa cobor si unde sa schimb autobuzul pentru a ajunge la universitate.

Ei, norocul nu mi-a suras si la al doilea autobuz. Adica ce pot sa zic, soferul de la Mi-a zis asa: "telefon (arata in sus, dat din cap puternic sus - jos apoi aratat spre ureche), universitet ". Am inteles ca o sa anunte statia. Asa si era (a fost megadulce:)) ). M-a lamurit, oricum. Am coborat si am intrat direct in biblioteca (nu acolo trebuia sa ajung dar eram fascinata). Evident ca nu eram din peisaj si lumea s-a prins ca habar nu am unde sunt asa ca au inceput sa imi zambeasca si asteptau sa le cer explicatii. Am aruncat o privire  si m-am indreptat spre Informatii unde o doamna foarte amabila ma astepta zambareata vazand cat de ratacita sunt. Ma sorbea din priviri si aproape ca se chinuia sa retina cuvintele pe care le spuneam si asta pentru ca si ea intelegea engleza, doar ca nu prea stia sa imi raspunda. Nu a inteles unde trebuie sa ajung asa ca i-am scris pe o foaie si cand i-am aratat, s-a prins. Mi-a dat o harta a campusului (aveam nevoie la cat e de mare si la cate cladiri unde se studieaza sunt!!!!) si mi-a facut semn unde sunt si unde trebuie sa ajung, plus drumul. "Lake Side Theatre Auditorium", asta era destinatia si cu gesticulatia ei am inteles cat de cat pe unde trebuie sa merg. Ma aflam la 10 minute de acel loc, asta am inteles eu din gesturile ei pentru ca incercam sa traduc in engleza in timp ce vorbea si cautam un lac cu ratuste. Dupa ce m-am invartit 15 minute in jurul lacului, fara sa il vad pentru ca acele cladiri din jurul lui sunt foarte inalte, am gasit din greseala cladirea dar pentru ca nu m-am orientat bine pe harta, nu stiam asta si am intrebat iar. Am intrebat un baiat care a crezut ca glumesc si ca ma dau la el. Oh well, nu am putut sa il conving de opusul opiniei asa ca m-a dus pana la clasa si radeam de ratuste pentru ca abia acum le vedeam, din interiorul cladirii :D

Intarzierea mea imi spunea ca mai mult de 300 de oameni venisera din alte tari sa studieze aici si am ascultat cuminte pe scari ce se spunea. O astfel de oportunitate nu o ai de multe ori in viata. E ca si cum nu am schimbat doar decorul, ci si interiorul.

Si prima zi a continuat cu multe discutii avand o engleza stangace si cunoscand muuulti oameni din tari diferite, asiatici, negri, romani (sunt foarte multi), planuind petreceri si facand schimb de adrese facebook sau mail-uri. Sandwich-urile au facut totul si prezentarile au fost interactive. Putin cam filosofice si in acelasi timp, amuzante si interesante.

E doar prima zi..lunga, frumoasa, ploioasa dar cu elemente dragute. Dar..ce am aflat in aceasta zi e ca..they finally do it for the love of ...something (you can put anything you want in here).