Quotation of the Day


"You gotta dance like nobody's watching,
dream like you will live forever,
live like you're going to die tomorrow
and love like it's never going to hurt."

Monday, 1 March 2010

Puterea mintii

       Interesul pentru astfel de subiecte este destul de ridicat in ultima perioada. Se pare ca oamenii au fost dintotdeauna constienti ca puterea gandului este o resursa importanta doar ca sunt putine persoane care au inteles cu adevarat acest lucru si chiar stiu cum sa o foloseasca. Gandurile pe care le avem sunt o parte din noi si asa cum noi, prin puterea fizica putem sa creem cadrul dorit, prin puterea generata de ganduri putem vizualiza inainte un cadru pentru ca mai apoi acesta sa devina realitate. 

Legea atractiei este  una din legile fundamentale ale universului. Vizualizam ganduri si prin acest fapt, construim situatii reale. Mereu ne gandim la ceea ce nu vrem sa se intample si ne gandim la ceea ce ne temem sau speram sa NU si ne intample. Daca incercam varianta opusa, adica sa ne concentram atentia spre ceea ce ne dorim si ceea ce facem cu placere, avem mari sanse sa ajungem acolo.

     Provocarea vine in primul rand pentru ca este greu sa ne gandim doar la lucruri pozitive si la ceea ce ne dorim. Cultura in care am fost crescuti ne-a creat impulsul de a critica, de a ne feri sa gresim, de a ne subestima, de a ne supune (capul plecat, sabia nu-l taie), de a ne conforma, de a nu chestiona de ce trebuie sa facem un anumit lucru, de a face ceva in mod obligatoriu si mai mult de atat, ca nu trebuie sa fie neaparat ceva bun sau placut, ci trebuie sa fie(important e sa ne atingem scopul, nu conteaza mijloacele). Ei bine, poate e timpul sa gandim putin diferit. Sa vedem ce se intampla. 

Daca unii au reusit, de ce nu ai reusi si tu? Eu promit ca acum asta fac. Sunt curioasa ce o sa se intample. Pana la urma, ce am de pierdut? Cred ca de fapt, am de castigat mai multe zambete, mai mult timp pentru mine si o imaginatie clar imbogatita. Mai mult, ar fi un pas important spre optimism.









Thursday, 25 February 2010

Check out the opportunity of a lifetime!

 Live a life-changing experience in 4 of the most powerfulcultural heritages of the world!
Explore the World with AIESEC!

www.aiesec.ro


 

Wednesday, 17 February 2010

AIESEC Iasi va invita la BRIO !

Echipa AIESEC Iasi e incantata sa te invite la o noua editie a proiectului BRIO, care in acest an ia forma unei conferinte de leadership, beneficiind de 12 speakeri de renume national cum ar fi Mihai Leu, Bobby Voicu, Adrian Soare sau Radu Tudorache.

What's in for you?

· informatii valoroase si actuale din 3 domenii de interes

· interactiune cu reprezentanti din societatea civila, educatie si mediul de afaceri

· 100 de alti studenti ieseni selectati pe baza intereselor similare

· recunoastere oficiala a participarii la program

· dezvoltare personala

Nu vrem sa-ti rapim mult timp asa ca hai sa trecem la date concrete:

Conferinta se desfasoara pe parcursul a trei weekenduri iar temele sunt:

* 27-28 februarie - “Comunicarea în contextul leadershipului.”
* 6-7 martie - “Antreprenoriat si Leadership în Iasi”
* 13-14 martie - „Cum devii un adevarat lider?”

Deadline pentru inscrieri: 24 februarie
Restul informatiilor iti stau la dispozitie pe www.brio.aieseciasi.ro


We give you BRIO. Are you ready?

P.S. Vrei sa ne recomanzi la randul tau pe cineva? Poti aici: http://brio.aieseciasi.ro/component/content/article/55

Wednesday, 27 January 2010

Relaționare



Astăzi mi-am dat seama că oamenii din jurul meu percep interacțiunea ca pe o modalitate prin care pot afla un punct slab, pot manipula sau pot să afle ceva nou pentru a comenta lucrurile cu ceilalți. Oare asta înseamnă interactiunea umană? Este atât de greu să facem ceva bun? Să nu mai vedem în ceilalți mijloace de a ne atinge scopul și atât? Am cunoscut tot felul de persoane. De la cele mai naive (ca să nu spun INCREDIBIL), până la persoane care își controlează fiecare gest, expresie a feței și cuvânt pentru a-și interpreta cât mai bine rolul. Rol pe care și-l asumă din nu știu ce motive. De câteva zile, încerc să îmi dau seama ce motive au oamenii care fac aceste lucruri. Și cu ce îi ajută? Oare sunt fericiți? Oare de asta au ei nevoie ca să se simtă impliniți? Scopul lor este mai important decât orice altceva? Nu as putea să spun ce contează cu adevărat pentru că fiecare ne raportăm la propriul sistem de valori și la percepția personală despre lume, însă pot spune cu siguranță că, dacă ne asumăm un rol de genul celui menționat anterior, riscăm să ne pierdem identitatea și personalitatea. În plus, unele caracteristici, mă refer aici la cele de temperament, nu pot fi schimbate niciodată. Mai devreme sau mai târziu, acestea vor ieși la iveală și ne vom da seama că, poate ceea ce am obținut nu este chiar ceea ce ne-am dorit.
Interactiunea cu alte persoane este importantă, nu degeaba se spune că omul este o ființă socială. Mai mult de atât, este de dorit pentru că astfel, putem să ne descoperim unele calități, dorințe, aspirații sau plăceri și să ne îmbunătățim. Învățăm în fiecare zi. Trebuie doar să știm și cum să o folosim. dacă până acum se punea problema unei slabe comunicări între oameni, acum oamenii comunică, poate prea mult uneori și comunică lucruri care nu sunt relevante. Cele mai multe persoane din ziua de azi vorbesc mult, nu mai sunt timide și socializează mult, dar asta nu înseamnă că ei comunică eficient. De multe ori, mă întreb dacă nu mă încadrez în această categorie. Cât e de simplu să vorbești în ziua de azi..E la fel de simplu să asculți? Adică...să asculți în adevăratul sens al cuvântului, nu doar să faci liniște în timp ce interlocutorul vorbește sau să îl asculți suficient cât să îi dai contra-argumente, dar să nu empatizezi. Daaa...cred că acesta este cuvântul care lipsește..empatie..empatia..nu o are oricine. Și chiar dacă spui că întelegi o persoană, asigură-te că o faci. Înțelegerea unor puncte diferite de vedere ajută foarte mult în comunicare și în găsirea unor puncte comune. Până la urmă, ce ne-am face fără comunicare și fără relații interumane?
Am ascultat, ascult și voi asculta...nu spun că voi face lucrul acesta cu toată lumea din jurul meu. Până la urmă, trebuie să fim selectivi. Mai degrabă, să nu uităm ce este important pentru noi, să dăm o șansă tuturor și să ne facem ascultați, dacă asta ne dorim. Comunicăm, interacționăm și analizăm...Ne formăm unii pe alții și astfel, ne alegem și drumul în viașă. Cine știe ce discuție aparent nesemnificativă ne poate schimba viața............

Wednesday, 20 January 2010

Necesitatea reformării sistemului de învăţământ superior din România


În învăţământul universitar românesc au apărut şi sau dezvoltat, după 1989, o serie de factori care au dus la scăderea calităţii învăţământului superior, scăderea credibilităţii actului educaţional în rândurile populaţiei şcolare şi scăderea competitivităţii învăţământului universitar. Mă refer aici la:
• masificarea învăţământului universitar;
• proliferarea numerică a instituţiilor de învăţământ superior de stat şi private, precum şi a numărului despecializări;
• apariţia şi menţinerea unor specializări necerute pe piaţa muncii;
• subfinanţarea cronică a învăţământului;
• dispersarea resurselor umane, materiale şi financiare într-un număr exagerat de mare de instituţii, facultăţi programe de studii şi specializări, într-o reţea supradimensionată şi dezechilibrată teritorial;
• erodarea continuă a statutului cadrului didactic;
• liberalizarea învăţământului fără asigurarea unui marketing adecvat;
• neadecvarea învăţământului în raport cu o societate bazată pe economie de piaţă;
• pluralism politic;
• probleme de compatibilizare cu reperele europene.
România a trecut printr-o serie de schimbări la nivel societal de mare profunzime. Astfel, este evident că existau cereri, neconturate însă deoarece raportarea se făcea la trecut. Reperele erau nesigure: idei abia formulate se doreau puse în practică la presiunea realităţii dar nu se ţinea cont de context sau de fezabilitatea lor. Nu s-a pornit de la o nemulţumire precis circumscrisă, punctuală, ci de la „nevoia socială reală de modernizare şi de la dorinţa generală existentă ăn mediul (individual şi instituţional) universitar şi al cercetării ştiinţifice de a porni reformarea învăţământului superior” . Ca domeniu strategic al societăţii prin modelarea viitorului ţării, învăţământul superior nu putea rămâne în afara schimbărilor ce a curpins toate nivelele acesteia. Însăşi premisele educaţiei trebuiau schimbate. De asemenea, oriunde în lume, prin însăşi natura sa, învăţământul superior este într-o permanentă reformă. De asemenea, Mireille Rădoi afirmă că reforma educaţională „urma să prezinte o dublă articulare: internă – cu reforma celorlalte sectoare ale societăţii şi externă – cu sistemele educaţionale din celelalte ţări” . Dacă S. Ionescu susţinea că în învăţământul românesc „nu a existat un transfer propriu-zis ci o articulare a sistemului românesc de învăţământ superior cu cele din ţări avansate”, dimpotrivă, Lazăr Vlăsceanu este convins că a avut loc un transfer de politici şi o ănvăţare orientată de acestea. Totuşi, transferul n-a fost complet iar modelul nu a fost copiat ca atare, ci s-a produs o „hibridare” . Una din marile probleme este mimarea cercetării şi o creştere artificială a numărului de lucrări publicate dar şi o frustrare mărită din partea profesorilor care au mai mult calitatea de a preda decât de a cerceta.

Saturday, 19 December 2009

Alege cu inima


Mereu mi-am ascultat inima...Chiar daca asta nu inseamna ca am luat decizia cea mai corecta sau cea mai buna. Inima nu poate sa ma insele atat de mult incat sa nu mai existe cale de scapare. Cat de mult facem asta sau cat de mult credem ca o facem? E aproape imposibil sa distingem diferenta intre cele doua stari. Subconstientul nostru e mai puternic decat ne imaginam. Ati incercat autosugestia (dar sa si credeti in eam cu toata taria)? E important sa crezi in ceva: fie intr-o diviniate, in propria persoana sau in altii/alte lucruri. Credinta in ceva anume ne ghideaza in luarea deciziilor si in actiuni. E important sa iti doresti dar si mai important e sa faci ceva in acel sens. Toate lucrurile se fac la timpul lor. E adevarat ca niciodata nu e prea tarziu dar nici sentimentele nu pot fi aceleasi avand nivele dferite ale trairii la varste diferite. Poate ne lipseste curajul, poate chibzuinta sau poate dispunem de ele si nu stim sa le utilizam asa cum se cuvine. Inima...face diferenta? doar daca ne si dorim asta. Stiu ca multi spunem ca de maine ne schimbam, ca doar azi mai facem asemenea greseli, ca am invatat din greseli si ca experienta de viata isi spune cuvantul insa faptul ca am trecut prin multe (necazuri/bucurii) in modul in care am trecut (bine sau rau) nu ne da dreptul de a da sfaturi ci doar de a impartasi experienta si de a le da sansa celorlalti sa se gandeasca cum ar actiona in acel caz. Ceea ce este bine pentru noi nu este, in mod necesar, bine si pentru ceilalti. Binele si raul il definim fiecare(in limitele moralitatii si a asumarii raspunderii de a trai intr-o societate).

Uneori, cea mai buna cale nu este sa ne punem intrebari si sa aflam cauza..ci doar sa vedem unde ne-a adus o situatie si cum reactionam in asemenea momente. Cine stie daca totul se intampla cu un rost sau daca exista un echilibru intre chestiile gen meant to be si cele pe care le putem construi noi. Complexitatea gandirii si a lumii, in general, poate fi perceputa (limitat bineinteles) prin acele suisuri si coborasuri din viata fiecaruia care ne ajuta sa ne dezvoltam cel putin si ne intaresc in drumul pe care il parcurgem, drumul vietii. Drumul vietii..il alegem sau nu, ne place sau nu, are un inceput si un sfarsit. Noi alegem cel putin cand sa reducem viteza si cand sa ne oprim la punctele de informare sa cerem ajutor. Exista o harta a vietii si noi, avem cel putin sansa de a respecta semnele de circulatie si a vedea daca o scurtatura ne avantajeaza sau nu.

Saturday, 5 December 2009

Distractie in familie

Cercetarile au aratat ca, in medie, copiii rad de peste 200 de ori pe zi iar adultii cam de 15 ori pe zi. WOW! Ce mare e diferenta! (Oare ce s-a intamplat cu celelalte zambete?!) Familiile care se distreaza impreuna pot sa vina cu idei care nu sunt neaparat viabile, pot face greseli fara sa le fie teama ca vor fi ridiculizati si nu in ultimul rand, acesti oameni sunt mai sanatosi! Creste de asemenea, capacitatea de a lua decizii bune si de a rezolva conflicte. Se pare ca pauzele umoristice in familie sunt vitamine pentru actiuni pozitive. O sugestie din partea autorului(Daniel Goleman) presupune notarea in fiecare zi in jurnalul familiei a trei lucruri care ne-au facut sa ne simtim bine, oricat de marunte ar fi acestea. De asemenea, este sugerata o "cutie cu imbratisari", caci imbratisarile sunt manifestari de iubire ce intaresc legaturile dintre membrii unei familii.

Implicarea parintilor este una bine meritata desi copiii nu vor multumi, cel putin nu inainte de a deveni adulti, insa in viata lor va exista echilibrul potrivit: caminul lor va fi un paradis in care se vor simti in siguranta, o sursa de afectiune si un loc in care domneste veselia.

Parintii trebuie sa dobandeasca primii autocontrolul si aptitudinile de comunicare pe care le asteapta de la copiii lor. Unul dintre scopurile educatiei bazate pe inteligenta emotionala este de a-l ajuta pe copil sa gandeasca eficient si sa devina capabil sa ia o decizie buna atunci cand nu sunt in preajma adulti care sa il sfatuieasca si, mai ales, cand se afla in mijlocul celor de o varsta cu el.