Astăzi mi-am dat seama că oamenii din jurul meu percep interacțiunea ca pe o modalitate prin care pot afla un punct slab, pot manipula sau pot să afle ceva nou pentru a comenta lucrurile cu ceilalți. Oare asta înseamnă interactiunea umană? Este atât de greu să facem ceva bun? Să nu mai vedem în ceilalți mijloace de a ne atinge scopul și atât? Am cunoscut tot felul de persoane. De la cele mai naive (ca să nu spun INCREDIBIL), până la persoane care își controlează fiecare gest, expresie a feței și cuvânt pentru a-și interpreta cât mai bine rolul. Rol pe care și-l asumă din nu știu ce motive. De câteva zile, încerc să îmi dau seama ce motive au oamenii care fac aceste lucruri. Și cu ce îi ajută? Oare sunt fericiți? Oare de asta au ei nevoie ca să se simtă impliniți? Scopul lor este mai important decât orice altceva? Nu as putea să spun ce contează cu adevărat pentru că fiecare ne raportăm la propriul sistem de valori și la percepția personală despre lume, însă pot spune cu siguranță că, dacă ne asumăm un rol de genul celui menționat anterior, riscăm să ne pierdem identitatea și personalitatea. În plus, unele caracteristici, mă refer aici la cele de temperament, nu pot fi schimbate niciodată. Mai devreme sau mai târziu, acestea vor ieși la iveală și ne vom da seama că, poate ceea ce am obținut nu este chiar ceea ce ne-am dorit.
Interactiunea cu alte persoane este importantă, nu degeaba se spune că omul este o ființă socială. Mai mult de atât, este de dorit pentru că astfel, putem să ne descoperim unele calități, dorințe, aspirații sau plăceri și să ne îmbunătățim. Învățăm în fiecare zi. Trebuie doar să știm și cum să o folosim. dacă până acum se punea problema unei slabe comunicări între oameni, acum oamenii comunică, poate prea mult uneori și comunică lucruri care nu sunt relevante. Cele mai multe persoane din ziua de azi vorbesc mult, nu mai sunt timide și socializează mult, dar asta nu înseamnă că ei comunică eficient. De multe ori, mă întreb dacă nu mă încadrez în această categorie. Cât e de simplu să vorbești în ziua de azi..E la fel de simplu să asculți? Adică...să asculți în adevăratul sens al cuvântului, nu doar să faci liniște în timp ce interlocutorul vorbește sau să îl asculți suficient cât să îi dai contra-argumente, dar să nu empatizezi. Daaa...cred că acesta este cuvântul care lipsește..empatie..empatia..nu o are oricine. Și chiar dacă spui că întelegi o persoană, asigură-te că o faci. Înțelegerea unor puncte diferite de vedere ajută foarte mult în comunicare și în găsirea unor puncte comune. Până la urmă, ce ne-am face fără comunicare și fără relații interumane?
Am ascultat, ascult și voi asculta...nu spun că voi face lucrul acesta cu toată lumea din jurul meu. Până la urmă, trebuie să fim selectivi. Mai degrabă, să nu uităm ce este important pentru noi, să dăm o șansă tuturor și să ne facem ascultați, dacă asta ne dorim. Comunicăm, interacționăm și analizăm...Ne formăm unii pe alții și astfel, ne alegem și drumul în viașă. Cine știe ce discuție aparent nesemnificativă ne poate schimba viața............
3 comments:
pai... in mod surprinzator din cate am experimentat eu pana acuma: oamenii nu sunt in cautare de fericire (cel putin o mare parte din ei). Cel mai simplu mod de a explica acest lucru este prin piramida lui Marslow (google it dak nu sti despre ce e vb). Nivelul cel mai de jos (nevoia primara) este cea de supravietuire/securitate. Iar pe masura ce urcam spre nivelurile superioare ajugem spre nevoie de implinire/fericire.
Motivul pentru care am facut legatura cu piramida este ca toate aceste masti pe care le poarte oamenii/jocuri de manipulare sunt pentru a le asigura supravietuire/securitatea. Nivelul de evolutie (spirituala, personala, sau ce cuvant se mai poate potrivi) al omului obisniuit in societatea din ziua de azi este... acelasi cu cel al stramosilor nostrii neanderthali (e scris coresct ultimul cuvant?). Daca omul ar ajunge la un grad mai inalt de evolutie atunci el ar cauta sa se autodepaseasca, sa faca lucruri in afara cercului de comoditate - in alte cuvinte genul de actiuni care iti aduc acea multumire/fericire interioara, de durata. Dar o mare parte din oameni prefera sa :
a) poarte masti - in modul acesta daca cineva este ranit in toata interactiunea, aceasta este masca, personajul fictiv, care nu are asa mare importanta in mintea omului prin urmare nu sufera, deci este in siguranta (prima nevoie din piramida lui marslow)
b) jocuri de manipulare - prefer sa controlez oamenii din jurul meu astfel incat sa faca ceea ce vreau eu. Acest lucru imi ofera o senzatie de putere, iar puterea este haina cu care acopar propria nesiguranta. Daca acest tip de oameni ar ramane singuri pentru o perioada prea mare de timp... is sanse destul de mari sa innebuneasca de la toata acea insecuritate care a fost refulata prin jocurile de putere.
Si ce se intampla cu oamenii care sunt sinceri ? Ideea principala este urmatoarea: au curajul sa se autocunoasca, sa accepte ceea ce ei fac este fals si nu aliniat cu valorile personale, identitatea lor (nu cea a societatii de agent de vanzari, mama, profesor, inginer etc ideal, toate aceste sunt masti). Prin aceasta autocunostere se intampla 2 lucruri simultan:
1) ajung la fericire - fericirea si revelatia redescoperirii sinelui, este la fel de puternica in intensitate ca si rasul unui copil nou nascut (e cel mai natural si puternic ras vazut de mine pana acuma)
2) ajung la suferinta - tot acest proces de autodescoperire implica taierea/eliminarea din identitatea personala a falsitatii, lucru care doare...
Din pacate datorita acestei suferinte multa lume prefera sa ramane la masti si jocuri de manipulare... motivul, este mai usor. E mult mai usor sa stai la televizor decat sa iti pui niste obiective in care sa crezi, e mult mai usor sa te joci pe calculator in care esti un personaj care salveaza lumea decat sa iesi din cercul tau de comoditate pentru a-ti atinge obiectivele, e mult mai usor sa ai discutii triviale cu oamenii (meciul de fotbal, machiaj, cumparaturi, barfa) decat sa discuti lucruri in care visezi din tot sufletul.
Un lucru stiu ca este constant pe acest pamant: faptul ca vom muri. Cand aceasta se va intampla, preferi sa mori intr-o masca, prins in tot felul de jocuri de manipulare sau cu o farama de fericire pe fata care sa o vada si simta cei dragi care sunt alaturi de tine in ultimele momente pentru ca ei sa stie ca fericirea adevarata se poate atinge si e unul din lucrurile care se merita in aceasta viata - restul sunt trecatoare
Ideea ca temperamentul nu se poate schimba e o chestie depasita. Trasaturile de temperament se pot controla foarte bine. Si asta nu inseamna ca nu esti tu insuti, ai masti, etc. Inseamna ca orice este viu in univers este in continua transformare, deci si oamenii se schimba si e normal sa fie asa.... Eu in training invat lumea ca nu exista "asa sunt eu". Exista doar "asa sunt eu in acest moment" Maine cu siguranta voi fi diferit, pentru ca experientele pe care le am in fiecare zi ma transforma.
Omul real este asemenea omului primitiv, care actioneaza conform cu instictele. Orice regula sociala, de buna purtare este o masca atata timp cat nu e integrata astfel incat sa crezi cu adevarat in valoarea si utilitatea ei.
Astefel de lucruri de care spui ca se intampla intr-o relationare...pornesc de la un princiupiu simplu...ne tragem din animale...am ramas cu instinctul de supravetuire scris in genele noastre...asta ne facem sa fim egoisti in tot ce ne inconjoara, pozitionandu-ne mereu pe primul loc. Spre exemplu chiar si oamenii care fac lucruri caritabile in cel mai sincer mod...si ei sunt egoisti, deoarece actioneaza la o perceptie de-a lor(ex. nu IMI place ce vad, nu IMI place ce se intampla in lume, deci reactionez). Daca controlom egoismul nostru spre a ne dezvolta ca si persoana putem realiza multe lucruri si in beneficiul celorlalti, insa daca egoismul pune stapanire pe noi, vom realiza lucruri doar in beneficiul nostru, dezvoltare personala fiind posibila, insa nu si cea interpersonala.
Post a Comment