Well, according to people who live here, Aarhus IS a BIG city ! So yes, maybe I was wrong! ^:)^

Anyway, this is a great experience for me as I have the opportunity to know so many internationals and to live like Danes. Also, for the first time in my life I can say that I like to go at the seaside because now it is not so hot outside and I don't have to stay out of the sun (so I will not burn my skin).

After I visited Aarhus with the guide and other internationals, we concluded that our staying here is going to be great and full of adventureeeees!

As I had the chance to win some basketball tickets at the Aarhus Festival, I failed as you can see from the video. Even though I played basketball in highschool (and I was good at it), this is not one of my best times. They had a contest where I had to throw a newspaper, an empty pastic bottle and a ball at the basket and if I had just score two of them, I had won tickets for 2 persons to see the basketball game. I tried (twice!) and I don't know what was wrong. Maybe it was my karma:)):))

Also, they had some good music and fun games :D

It was a nice time during the Festival:)
I have noticed that Danes go nuts when they hear hip-hop:)) It's like they are electrocuted or something:))

In that last day of the Festival, guess what?! thay had the Hip-Hop School singing and dancing and a lot of people were passionate about it!




Also, at theDenmark's Biggest Friday bar and sports day (Danmarks Største Fredagsbar og Idrætsdag ) party from the university, they acted the same. They went up on the tables, danced passionately and gathered in front of the stage when a hip-hop song was performed.

That's nice :D
Drinking and talking is their main view on having fun and less dancing :D
oh well, everyone has fun in a different way, so..it's their way to have fun :p

we also danced, or at least, tried to 

A lot of internationals were present (I knew more than 70 there) and the good news is that the university organises such events:D Hhmm..maybe other universities should take this as an example :P

They games during the day, competitions with prizes and good music:D Sounds like the recipe for a good time and having fun:D
Although it was a popular event, it all ended at 1 am.Odd, right?

Vikings were there, too (French people with horns) and actually, I can certainly say that they were the VIPs of the night! Good job, guys!:D

I think that I'm gonna buy some, too:)):))

Inceputul vietii mele in Aarhus, DK

In sfarsit am timp sa scriu din nou. De fapt, nu am dar vreau sa scriu din nou!

     Poate ca totusi m-am inselat in privinta danezilor. Sunt mai ok decat credeam. Intr-adevar, poate ca au gusturi diferite si activitati diverse (mai speciale :)) ) dar sunt oameni faini! Ce m-a facut sa imi schimb parerea? Faptul ca oamenii se intorc din drum sa imi arate pe unde trebuie sa merg si ca mereu sunt open-minded (sa asculte nu si pentru altele, revin cu detalii).






In saptamana introductorie am avut foarte multe activitati, poate prea multe uneori pentru ca venea obosita dupa atatea informatii in engleza si atatea persoane pe care le cunosteam si apoi uitam tara si numele (evident, eram peste 300 de oameni pe acolo). Datorita acestui fapt, vineri, am pierdut State Library Tour (adica foarte mult pentru ca acum nu stiu sa le utilizez bazele de date si nu stiu sa imprumut carti, dar o sa aflu! :D )). Pentru ca, dupa ce ca am fost lenesa si nu m-am trezit la 7 sa ma duc la turul Bibliotecii Centrale, am mai cerut un tur pentru cei lenesi ca mine care din anumite motive (diverse, lene, faptul ca nu erau aici), nu au putut sa participe la cel organizat de universitate.

Dar ce mi-a placut cel mai mult (in afara de mancarea excelenta:D) a fost un tur al orasului. A fost super dragut din partea lor (desi locatia si ora intalnirii a fost misleading asa ca am intarziat cam 12 persoane :D ).
Am avut parte de o doamne extraordinar de draguta si amabila care stia (foarte multa) istorie (ma indoiesc ca era profesia ei sa fie ghid) si care (evident) ca m-a condus pana la statie pentru ca nu stia cum sa imi explice unde e (stau intr-o parte diferita a orasului decat cei din grupul de atunci). Ne-a dus pe la muzee, prin centrul orasului, la catedrala, la inca o biserca (surprinzator, pentru ca eu nu sunt prea religiosi) si ne-a aratat casele vechi din Aarhus, ce structura aveau.

Sigur ca au fost minunate momentele in care ni se explica cum erau vikingii si cat de mititel era orasul (de parca acum ar fi mare :)) ) si cum era asezat doar atat cat este centrul acum dar ca sunt foarte mandri si acum de faptul ca pescuitul reprezinta una din ocupatiile principale. Ce-i drept, au un port foarte frumos si ingrijit si mai mult, nu e doar o plaja unde poti merge, ci foarte multe locatii dragute unde poti vedea parcuri frumoase (precum cel in care poti hrani caprioare ). Nu au lipsit descrierile privind locatiile de socializare din oras (de astea nu duc lipsa) dar mi-ar fi placut sa fie mai mari.

Au o alee plina de baruri dragute dar megaaaa scumpeee si mici!

Sooo...ce am facut eu dupa saptamana introductorie? Well, am fost la Festivalul Orasului Aarhus. It was great!





Am tot mers pe acolo, dar faptul ca ar trebui sa platesc 18 lei pe o bere sau un suc nu ma incanta:D
Asa ca, mai rarut ca-i mai dragut
:D

Ce-i drept, unele din ele au muzica buna dar dupa cum spuneam, nu inteleg de ce sunt asa micute (maxim 40 de oameni incap in majoritatea). Mai sunt cateva exceptii si imi place unul Waxie, unde am fost aseara, doar pentru au o formatie care canta anumite cover-uri. Pacat ca preturile sunt asaaaaa de mari.

Reforma învăţământului

Reforma învăţământului – un proces continuu. Recomandări privind adaptarea sistemului de învăţământ superior

            Studenţii resimt necesitatea unui ghidaj în alegerea carierei şi ulterior un sprijin în momentele de debut ale acesteia (când, conform studiilor în vigoare, avem de-a face cu un moment de criză pe care proaspătul angajat îl poate experimenta atât în plan personal cât şi în plan profesional)[1].  O astfel de consiliere nu poate fi lăsată pe seama întâmplării, ci „se cuvine să fie apanajul unui sistem coerent, formal, bine ancorat în realitatea universitară căreia îi serveşte”[2]. Din convorbirile cu studenţii, de multe ori aceştia au subliniat faptul că decizia a fost luată în urma a prea puţine informaţii și mai mult, intuitiv.

            Mobilitatea în carieră este un aspect relevat de studiul făcut de Ion-Ovidiu Pânişoară şi Georgeta Pânişoară. Astfel, dacă în urmă cu o anumită perioadă de timp, mentalitatea unei singure cariere în conştiinţa colectivă, noile generaţii par să se dezvolte cu o altă perspectivă asupra traiectului lor profesional.

            Mai trebuie adăugat ca procentele dezvoltate de către studenţii din anii terminali sunt mai ridicate în direcţia pozitivării acţiunii universitare decât cele aparţinând studenţilor de debut al pregătirii universitare. Ori, o astfel de situaţie demonstrează că – deşi lipseşte ghidajul de carieră şi suportul formal în dezvoltarea studenţilor – aceştia consideră că au identificat resurse[3] pentru ca acest proces să se producă; mai precis, procesul de management al carierei este prezent chiar în lipsa unui demers coerent şi adaptat, el provine din eforturile studenţilor de a utiliza la maximum ceea ce le oferă forma de învăţământ superior pe care o frecventează . Este evident că un echilibru în acest sens, constând din demersuri flexibile şi substanţiale din partea celuilalt  actor social – este vorba despre instituţia de învăţământ superior  -  este în măsură „să crească exponenţial valoarea unor altfel de optimizări atât pe axa domeniului informativ cât mai ales în axa dezvoltării atitudinale”[4] (pentru că nu trebuie să uităm că la un alt item studenţii au răspuns că pregătirea universitară le-a întrunit aşteptările – referitor la cariera pentru care se pregătesc – doar în proporţie de 62,2% ceea ce înseamnă că instituţia de învăţământ superior mai are de recuperat mai mult d o treime din produsul său pentru a oferi un învăţământ de calitate). Pe de altă parte, educaţia superioară este privită de către studenţi drept o condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Aproape două treimi dintre ei (64%) consideră că „Degeaba termini o facultate dacă nu ai relaţii”[5]. Doar o treime dintre cadrele didactice se află în aceeaşi situaţie.

            Toate aceste demersuri se pot realiza prin „dezvoltarea unei reţele de centre care să ofere management de carieră la nivelul fiecărei intituţii de învăţământ superior de orientare şcolară şi profesională din învăţământul preuniversitar şi inserţia socio-profesională a absolvenţilor”[6]. Iată de ce instituţiile de învăţământ superior trebuie să ofere programe flexibile, adaptate nevoilor de formare ale cursanţilor iar aceştia trebuie văzuţi în dubla lor calitate: de beneficiari ai procesului de formare şi de resurse pentru o dezvoltare mai bună a viitoarelor programe de formare. Universitatea trebuie să ăşi reconsolideze statutul şi să ăşi dezvolte rolul de actor social de maximă importanţă, partener al angajatorilor – cei care în fapt utilizează produsul activităţilor ei instructiv-educative.

---

[1] A se consulta Anexa numărul 5

[2] Pânişoară, Ion-Ovidiu,   Pânişoară, Georgeta, Studiu privind impactul pregătirii universitare asupra pieţei muncii, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008, p.  53

[3] A se consulta Anexa numărul 6

[4] Pânişoară, Ion-Ovidiu,   Pânişoară, Georgeta, op.cit., p.  56

[5] A se consulta Anexa umărul 7

[6] Pânişoară, Ion-Ovidiu,   Pânişoară, Georgeta, op.cit., p. 58-59

Prima zi in Aarhus

Mi-aduc aminte foarte clar prima mea zi in acest dragut orasel, Aarhus din Danemarca. M-am uitat pe internet si eram asa fericita ca sunt slabe sanse de ploaie si ca va fi "a light rain" asa cum scria pe site-ul unde am verificat cum va fi vremea. Well, that did not turn out that light as it said. Dupa primele 8 secunde dupa ce am iesit din camera, a inceput. Deloc light, incepea sa imi strice ziua. Dar ghici ce? Altceva mi-a luminat chipul dupa inca 30 de secunde. O gradinita! E ca un semn. Visul meu de o viata e chiar aici. A good case practice. Isn't that wonderful?....:D

Si am pornit la drum. Pe jos, in drum spre statia de autobuz, am trecut pe langa ea si am zambit ca si cum vremea nu mai avea ce sa imi faca. E aici. Asta am visat sa am. Si o sa am! Revenind, am ajuns in statia de autobuz si am stat in "jumatatea de ciuperca" (cum le zic eu statiilor de autobuz de aici /  poza). Domnul sofer a fost extrem de amabil, cat in daneza, cat in engleza, mi-a schimbat banii, m-a supravegheat si mi-a zis cand sa cobor si unde sa schimb autobuzul pentru a ajunge la universitate.

Ei, norocul nu mi-a suras si la al doilea autobuz. Adica ce pot sa zic, soferul de la Mi-a zis asa: "telefon (arata in sus, dat din cap puternic sus - jos apoi aratat spre ureche), universitet ". Am inteles ca o sa anunte statia. Asa si era (a fost megadulce:)) ). M-a lamurit, oricum. Am coborat si am intrat direct in biblioteca (nu acolo trebuia sa ajung dar eram fascinata). Evident ca nu eram din peisaj si lumea s-a prins ca habar nu am unde sunt asa ca au inceput sa imi zambeasca si asteptau sa le cer explicatii. Am aruncat o privire  si m-am indreptat spre Informatii unde o doamna foarte amabila ma astepta zambareata vazand cat de ratacita sunt. Ma sorbea din priviri si aproape ca se chinuia sa retina cuvintele pe care le spuneam si asta pentru ca si ea intelegea engleza, doar ca nu prea stia sa imi raspunda. Nu a inteles unde trebuie sa ajung asa ca i-am scris pe o foaie si cand i-am aratat, s-a prins. Mi-a dat o harta a campusului (aveam nevoie la cat e de mare si la cate cladiri unde se studieaza sunt!!!!) si mi-a facut semn unde sunt si unde trebuie sa ajung, plus drumul. "Lake Side Theatre Auditorium", asta era destinatia si cu gesticulatia ei am inteles cat de cat pe unde trebuie sa merg. Ma aflam la 10 minute de acel loc, asta am inteles eu din gesturile ei pentru ca incercam sa traduc in engleza in timp ce vorbea si cautam un lac cu ratuste. Dupa ce m-am invartit 15 minute in jurul lacului, fara sa il vad pentru ca acele cladiri din jurul lui sunt foarte inalte, am gasit din greseala cladirea dar pentru ca nu m-am orientat bine pe harta, nu stiam asta si am intrebat iar. Am intrebat un baiat care a crezut ca glumesc si ca ma dau la el. Oh well, nu am putut sa il conving de opusul opiniei asa ca m-a dus pana la clasa si radeam de ratuste pentru ca abia acum le vedeam, din interiorul cladirii :D

Intarzierea mea imi spunea ca mai mult de 300 de oameni venisera din alte tari sa studieze aici si am ascultat cuminte pe scari ce se spunea. O astfel de oportunitate nu o ai de multe ori in viata. E ca si cum nu am schimbat doar decorul, ci si interiorul.

Si prima zi a continuat cu multe discutii avand o engleza stangace si cunoscand muuulti oameni din tari diferite, asiatici, negri, romani (sunt foarte multi), planuind petreceri si facand schimb de adrese facebook sau mail-uri. Sandwich-urile au facut totul si prezentarile au fost interactive. Putin cam filosofice si in acelasi timp, amuzante si interesante.

E doar prima zi..lunga, frumoasa, ploioasa dar cu elemente dragute. Dar..ce am aflat in aceasta zi e ca..they finally do it for the love of ...something (you can put anything you want in here).