O picatura de incredere

O experienta pozitiva ne poate schimba parerea. Nu am crezut acest lucru pana cand nu mi s-a intamplat. Eram atat de inspaimantata ca nu voi reusi niciodata sa imi depasesc teama incat mi-am impus ca nu pot face asta si chiar asa era. Mult timp am refuzat sa gandesc pozitiv. Pentru ca mi se parea imposibil sa reusesc am si evitat orice discutie sau incercare sa imbunatatesc situatia. Si iata ca, in ciuda sabotarii tuturor incercarilor de a indrepta situatia, s-a intamplat. Fara sa prevad asta, fara sa imi dau seama ca se intampla. Rabdarea unei singure persoane a fost mai mult decat ma asteptam. O discutie in prealabil si o gluma spusa intre explicatii a deschis calea catre mintea mea. Daca nu era suficient de rabdatoare persoana respectiva, probabil ca acum nu as spune acelasi lucru. Se pot intampla si lucruri bune. Poate nu e suficient sa fim optimisti sau increzatori, poate ca un pic de noroc e necesar, poate ca asa trebuia sa se intample..cine stie..important e sa fim suficient de deschisi. E mai usor sa spunem Nu decat Da si mult mai usor sa Criticam decat sa Incurajam. Nemultumirea se transforma de multe ori in frustrare si am vrea sa avem „mintea ce de pe urma”, adica sa fi actionat intr-un anumit fel. Increderea in propria persoana poate fi usor distrusa daca nu avem grija. O critica facuta la timpul ei e mai mult decat utila insa o critica facuta la situatie si nu un atac la persoana. Pentru ca nu putem eticheta pe cineva dupa o anumita fapta caci nu cunoastem circumstantele. Cred ca de aici porneste si frica. E adevarat ca putem aveam mai multe experiente negative dar trebuie sa incercam in continuare. Un sigur lucru bun, oricat de mic ar fi trebuie sa ne dea puterea sa mergem mai departe si sa vedem si partea plina paharului. Oricat de mica ar fi ea. Cine stie ce poate face acea „mica” parte. Poate fi chiar esenta fara de care restul nu ar conta, cum s-ar zice..ca sarea-n bucate. :-??

Intre trecut si viitor

Cat de simplu e sa traim clipa! Prezentul e mereu la indemana. Spunem ca traim in prezent. Si facem asta gandidu-ne o mare parte din viata noastra la trecut, la ce a fost si la ce putea fi fara a constientiza ca de fapt, prezentul nostru se transforma intr-o rememorare a trecutului si un regret asupra a ceea ce am facut. Unii spun ca e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut. Poate asa e. Depinde de persoana foarte mult pentru ca o greseala de genul asta poate distruge increderea in propria persoana, ca sa nu mai spun, un viitor. Nu exagerez acum pentru ca sunt persoane care ajung sa retraiasca momentul apoi atat de intens si cu atata dorinta incat frustrarea ca nu a avut loc de fapt le macina sufletul. Si asta nu e o viata fericita. Se poate ajunge la dedublare si crearea de universuri diferite in care traieste o persoana: lumea lui si lumea reala sau cel putin, cea pe care o numim noi reala. Cat de diferiti suntem.....cat de diferite perceptia noastra asupra lumii si a fiecarui lucru din jur, oricat de mic ar fi. Nu contientizam ca ceea ce pare lipsit de importanta pentru noi, poate fi extrem de important pentru cei de langa noi. Poate ca o discutie e perceputa altfel (cu totul altfel decat a fost) sau poate se dorea sa fie perceputa ca fiind mai mult. Nu e usor sa ne dam seama de intentiile celorlalti pentru ca actionam diferit pentru a exprima acelasi lucru. Dorinta se poate observa si la nivelul privirii insa nu toti o pot percepe. Un sarut poate fi dorit si totusi sa nu se poata materializa din cauza fricii sau a nesigurantei ca e dorit reciproc. O imbratisare poate insemna un gest de amicitie sau poate ramane imprimata pe bratele celuilalt zile intregi. Traim in prezent. Spunem ca prezentul e cel mai important dar ne etse frica sa luam decizii pripite si sa ne asumam riscuri. Viata nu se termina daca am luat decizia gresita si incercam altceva. Toate se intampla cu un rost si cel mai mare rol in a crea realitatea il avem chiar noi. Esti ceea ce vrei sa tu sa fii! Intreaba-te daca stii ce esti si unde vrei sa ajungi..Si spune ca VREI asta, nu doar speri sa fie asa.

Militez pentru...

...contraste! Da, pentru contraste. Aşa cum în viaţa reală ne confruntăm în fiecare zi cu alegeri, aceasta este şi varianta cea mai bună. Pentru că neutralitatea nu este bună atunci când este vorba de alegeri. Asta ar însemna că nu ai nici un fel de opţiune. Expresiv versus neutru: exprimaţi-vă părerea! Pentru că aveţi una, indiferent de atitudinea pe care o afişaţi. Optimism versus pesimism: optimismul ne conturează viaţa şi chiar o modelează. Deşi am tendinţa de a gândi pesimist în multe cazuri, contează mult că încerc, nu-i aşa? Gândirea optimistă este una benefică din toate punctele de vedere, mai ales dacă vorbim din punct de vedere psihologic. Astfel, vorbim de mai puţin stres şi de o mai mare speranşă de viaţă. Complex versus simplu: lucrurile complexe sunt alcătuite din mai multe lucruri simple şi nu spun că lucrurile simple nu sunt bune. Sunt chiar foarte bune pentru înţelegere, pentru antrenarea logicii, pentru relaxare şi multe altele. Dar complexitatea este bună pentru că evidenţiază provocări. Pentru că ne pune la încercare tot mai mult şi pentru că dezvoltă capacitatea de analiză, spiritul critic, creativitatea şi imaginaţia. Ne face să ne dorim să ne depăşim limitele şi chiar o facem. Ne autodepăşim în momentul în care credem suficient de mult în propria persoană astfel încât imposibilul devine posibil. Să nu uităm că ne folosim doar un mic procent din capacitatea creierului uman. Real versus simulare: realitatea poate întrece tot ce poate construi un computer. Nici un program nu poate înlocui talentul artistic uman sau imaginaţia bogată de care poate da dovadă o fiinţă omenească. În plus, sentimentele nu pot fi proiectate de un instrument precum cel menţionat(nici de un altul, dacă mă gândesc bine). Asta e ceea cene deosebeşte de instrumentele tehnice. Deosebit versus obişnuit: nu pot spune în care mă încadrez pentru că toată lumea vrea să foe deosebită. Şi este. Toţi suntem diferiţi şi în acelaşi timp, toţi suntem egali. Atât de mult se străduieşte fiecare persoană să fie deosebită încât neobişnuitul a devenit nu mai puţin decât..obişnuit. Riscant versus sigur: riscul e bun atât timp cât suntem pregătiţi cu adevărat pentru eşec. Această decizie este destul de grea: to be or not to be..risky! Şi brut versus rafinat. Acesta e ultimul contrast la care mă opresc acum. Şi prefer versiunea brută. Rafinamentul este frumos dar adevărata artă constă în prelucrarea brută. Liniile fine sunt minunate şi apreciez asta. Dar militez pentru tot ce este brut pentru că, nefinisat pentru că puritatea constă în lucrurile mici.

Militez pentru contraste pentru ă ne arată diferenţele, avantaje şi dezavantaje şi astfel putem lua o decizie mai bună. Punerea in balanţ a acestor lucruri ne ghidează prin viaţă. Ne arată ce se pliază pe obiectivele noastre şi ce este mai important pentru noi. Contrastaţi şi comparaţi pentru a şti ce vă doriţi!